Luna trecută, compania OpenAI a anunțat că inteligența artificială a rezolvat în doar 88 de ore ecuațiile Navier-Stokes, una dintre cele mai mari probleme nerezolvate din domeniul matematicii.
Cu toate acestea, puțin timp înainte de anunțul oficial, matematicianul Tristan Buckmaster și-a exprimat îngrijorarea că un studiu independent, derulat împreună cu Levent Alpöge de la compania concurentă Anthropic, ar fi putut alimenta sistemul dezvoltat de OpenAI.
Cei doi își păstrau versiunile preliminare ale studiului în Codex, instrumentul de codare al OpenAI. Compania a respins acuzațiile, însă această controversă a adus din nou în prim-plan dezbaterea privind impactul inteligenței artificiale asupra originalității cercetării.
Creștere alarmantă a studiilor false și a citărilor fictive
Publicațiile științifice se confruntă cu dificultăți mari în gestionarea valului de articole false generate de inteligența artificială. Un studiu realizat de profesorul Dmitry Kobak de la Universitatea din Gent a arătat că aproximativ 90% din peste un milion de articole biomedicale analizate prezentau urme de utilizare a inteligenței artificiale.
O cercetare derulată la Universitatea Stanford indică faptul că 17% dintre evaluările de tip peer-review au fost redactate cu ajutorul IA, în timp ce cercetătorii de la Universitatea Cornell au identificat anul trecut 147 000 de trimiteri la surse bibliografice fictive.
Experții își exprimă îngrijorarea că această viciere a datelor ar putea orienta greșit cercetătorii și ar putea duce la irosirea resurselor publice.
În acest context, se subliniază că inteligența artificială trebuie să rămână doar un instrument de asistență, iar responsabilitatea finală pentru rigurozitatea cercetărilor trebuie să revină exclusiv factorului uman.
