Pe măsură ce războiul tot mai intens dintre SUA și Israel împotriva Iranului se desfășoară prin valuri de lovituri și contraatacuri, efectele sale se propagă mult dincolo de câmpul de luptă, zdruncinând rutele maritime globale și piețele energetice.

Teheranul a luat deja măsuri pentru a restricționa circulația prin Strâmtoarea Ormuz, o arteră critică pentru fluxurile de petrol la nivel mondial, trimițând valuri de șoc pe piețele energetice și în rutele comerciale maritime.

Atenția se îndreaptă acum mai la vest, spre Strâmtoarea Bab el‑Mandeb, un pasaj îngust, dar indispensabil, la extremitatea sudică a Mării Roșii, unde chiar și o instabilitate limitată riscă să agraveze perturbările existente.

Sâmbătă, gruparea Houthi din Yemen a semnalat că Marea Roșie și Bab el‑Mandeb ar putea fi atrase mai adânc în conflict, subliniind riscurile la care este expus unul dintre cele mai aglomerate coridoare maritime ale lumii.

Iată de ce contează Strâmtoarea Bab el‑Mandeb și ce este în joc pe măsură ce tensiunile cresc:

Unde se află „Poarta Lacrimilor” a lumii?

Strâmtoarea Bab el‑Mandeb se află la o răscruce crucială între continente, separând Yemenul, pe Peninsula Arabică, de Djibouti și Eritreea din Cornul Africii.

Ea formează o legătură maritimă îngustă între Canalul Suez la nord și Golful Aden și Oceanul Indian la sud, o rută care susține comerțul dintre Europa și Asia.

Cu o lungime de aproximativ 100 de kilometri și o lățime de aproximativ 30 de kilometri în punctul său cel mai îngust, strâmtoarea canalizează volume uriașe de comerț mondial.

Milioane de barili de petrol, gaze naturale lichefiate (GNL) și încărcături containerizate tranzitează zilnic strâmtoarea, ceea ce o face unul dintre cele mai sensibile puncte de trecere maritime din lume.

Numele ei în arabă, „Poarta Lacrimilor”, reflectă atât secole de pericole mortale în navigație, cât și o legendă despre un cutremur fatal care a despărțit Asia de Africa.

Deși strâmtoarea a legat mult timp Africa de Est, Arabia și Asia de Sud, importanța sa globală a crescut după deschiderea Canalului Suez în 1869, care a creat o rută maritimă directă spre Europa prin Marea Mediterană, evitând necesitatea ocolirii Africii.

Cât de crucială este Bab el‑Mandeb pentru energia mondială?

Strâmtoarea Bab el-Mandeb este unul dintre cele mai importante puncte de tranzit energetic din lume.

În 2023, prin strâmtoare au trecut 9,3 milioane de barili pe zi de țiței și produse petroliere – aproape 12% din volumul total de petrol transportat pe mare la nivel mondial, potrivit Administrației pentru Informații Energetice din SUA.

Doar Strâmtoarea Malacca, cu 24 de milioane de barili pe zi, și Strâmtoarea Ormuz, cu 21,8 milioane, au transportat mai mult țiței în acel an.

Acest flux a scăzut abrupt în 2024 la aproximativ 4,1 milioane de barili pe zi, după ce atacurile rebelilor Houthi asupra navelor au perturbat traficul.

Efectele s‑au extins dincolo de strâmtoare. Fluxurile prin Canalul Suez și prin conducta Suez–Marea Mediterană au scăzut de la 8,8 milioane la 4,8 milioane de barili pe zi.

Atacurile asupra navelor comerciale, precum și asupra vaselor legate de SUA și Marea Britanie, au forțat schimbarea rutelor ocolind Capul Bunei Speranțe, la extremitatea sudică a Africii, și au declanșat operațiuni navale multilaterale de protecție și lovituri aeriene în Yemen.

Deși campania s‑a atenuat după evoluții privind un armistițiu în 2025, aceasta a demonstrat capacitatea grupului de a perturba unul dintre coridoarele maritime vitale ale lumii și fluxurile energetice globale.

Dar în acest weekend gruparea a lansat lovituri cu rachete spre Israel, marcând prima sa implicare directă în conflictul iranian.

Mohammed Mansour, ministru adjunct al informațiilor în guvernul controlat de Houthi, a declarat pentru Al‑Araby Television că pașii grupării sunt „precis calculați pentru a fi eficienți și pentru a multiplica presiunea asupra Israelului și Americii”.

El a spus că Marea Roșie, Golful Aden și Bab el‑Mandeb „vor fi printre opțiunile” folosite ca pârghie în războiul în curs.

Linia de coastă accidentată a Yemenului pe Marea Roșie oferă grupării Houthi acoperire naturală pentru armele lor. În ciuda loviturilor aeriene ale SUA și Israelului care au ucis lideri de rang înalt și au distrus părți mari din arsenalul lor anul trecut, gruparea s‑a regrupat și a reînarmat.

Proximitatea strâmtorii față de Yemen înseamnă, de asemenea, că amplasamente strategice precum baza Camp Lemonnier a SUA din Djibouti se află bine în raza de acțiune a grupării.

Următorul punct de cotitură pentru energia globală?

Analiștii avertizează că tensiunile continue în jurul Strâmtorii Bab el‑Mandeb ar putea avea consecințe extinse.

Farea Al‑Muslimi, cercetător la Chatham House, a avertizat într‑o analiză din 28 martie că „orice perturbare susținută va crește costurile de transport maritim, va majora prețurile petrolului și va pune presiune suplimentară asupra unei economii globale fragile, care deja este zdruncinată de situația din Strâmtoarea Ormuz”, expunând totodată infrastructura cheie din Golf.

Prețurile petrolului au crescut deja cu peste 50% de la începutul războiului din Iran, Brentul depășind 116 de dolari pe baril, fiind pe cale să înregistreze cea mai mare creștere lunară din istorie.

Allison Minor, de la Atlantic Council, a observat că, odată cu închiderea efectivă a Strâmtorii Ormuz, Arabia Saudită depinde tot mai mult de rutele din Marea Roșie pentru a‑și menține exporturile de petrol către Asia.

„În lipsa rutei prin Marea Roșie, transporturile de petrol din Golf ar putea fi blocate complet după încă câteva săptămâni de război”, a scris ea la jumătatea lunii martie.

Ea a sugerat mai multe scenarii.

„Houthi au tendința de a testa limitele, așa că ar putea lansa atacuri minore în Marea Roșie și apoi să se retragă dacă ajung la concluzia că acest lucru ar pune în pericol detensionarea relațiilor cu Arabia Saudită”, a spus ea. „Pe de altă parte, Houthi ar putea încerca să profite de temerile crescânde ale Arabiei Saudite cu privire la perturbările din Marea Roșie pentru a obține noi concesii de la Riad.”