Cum armele israeliene „distrug” palestinienii și de ce acest lucru constituie o crimă de război

Mii de palestinieni uciși de Israel în Gaza au dispărut pur și simplu în aer. Nu există rămășițe care să poată fi identificate, nici cadavre care să poată fi îngropate. Nu rămâne nimic în afară de sânge împrăștiat pe pereți și fragmente de țesut ale celor uciși.

O anchetă importantă, publicată miercuri, a documentat cel puțin 2 842 de astfel de cazuri din octombrie 2023, bazându-se pe înregistrările echipelor de apărare civilă privind persoanele aflate într-o clădire în momentul în care aceasta a fost lovită și pe numărătorile ulterioare ale cadavrelor.

Ei caută urme de sânge, țesuturi, orice ar putea spune ce s-a întâmplat. Când cifrele nu se potrivesc, când au căutat peste tot și nu au găsit nimic, ei marchează victimele respective ca „evaporate”.

Yasmin Mahani, o femeie palestiniană al cărei copil a fost vizat într-un atac israelian asupra școlii al Tabin în august 2024, s-a întors la clădire. Aceasta adăpostea familii care fugiseră din locuințe. A găsit bucăți de carne împrăștiate. A găsit sânge. Nu și-a găsit fiul. „Nici măcar un cadavru de îngropat”, a declarat ea pentru Al Jazeera.

Experții spun că acest lucru se întâmplă atunci când oamenii sunt expuși la căldură extremă, multe cazuri fiind atribuite armelor termobarice și munițiilor de incendiere.

Armele termobarice sunt proiectate să genereze o explozie puternică folosind oxigenul din aerul înconjurător pentru a intensifica impactul, explică dr. Arthur van Coller, profesor de drept internațional umanitar la STADIO Higher Education.

„Acestea funcționează prin dispersarea în aer a unui combustibil sub formă de gaz, vapori, aerosol sau pulbere fină. Norul de combustibil produs se amestecă cu oxigenul atmosferic, iar o a doua încărcătură declanșează aprinderea acestuia, producând o explozie de mare intensitate”, spune van Coller pentru TRT World.

«Explozia» generează căldură intensă și unde de presiune masive care durează mai mult decât cele ale explozibililor convenționali, creând un efect de vid care poate provoca leziuni severe, dificil de tratat.

Van Coller, care are expertiză specială în legalitatea folosirii armelor termobarice, adaugă că astfel de arme sunt deosebit de devastatoare în clădiri și structuri subterane, unde undele de presiune reflectate multiplică forța lor, făcând dificilă limitarea daunelor la ținte militare și crescând riscul pentru civili.

Aceste bombe funcționează diferit față de explozibilii obișnuiți. Eliberează mai întâi nori de particule inflamabile, apoi le aprind. Rezultatul este o undă de șoc puternică și formarea unei bile de foc, care poate atinge temperaturi de 2 500–3 000°C.

Atunci când sunt folosite împotriva oamenilor, armele termobarice pot provoca numeroase răni complexe și grave din cauza efectelor primare ale exploziei, inclusiv barotraumatisme la plămâni și alte organe, potrivit lui van Coller.

Ele pot provoca, de asemenea, leziuni secundare prin schije și fragmente proiectate, leziuni terțiare – precum traumatisme contondente cauzate de proiectarea corpului de unda de șoc – și leziuni cvaternare, inclusiv arsuri provocate de căldura intensă și inhalarea de fum toxic”, adaugă el.

Potrivit rapoartelor, Israelul a folosit mai multe arme care se încadrează în această descriere, inclusiv bomba MK-84, BLU-109 (pentru distrugerea buncărelor) și bomba planantă GBU-39. Aceasta din urmă a fost folosită în atacul asupra al Tabin și este practic proiectată să păstreze clădirile în picioare, în timp ce distruge totul din interior prin căldură și presiune.

Euro-Med Human Rights Monitor a semnalat cazuri similare în 2023 și 2024. Anchetatorii au documentat victime care păreau să se fi topit sau transformat în cenușă după bombardarea clădirilor rezidențiale.

„În spații închise, căldura și presiunea pot provoca astfel arsuri severe, leziuni de tip zdrobire și dezintegrarea țesuturilor moi. Cadavrele pot fi incinerate, fragmentate sau redenumite întru neidentificare, iar în unele cazuri se găsesc doar resturi mici sau urme”, spune van Coller.

„Cu toate acestea, «vaporizare» nu este un termen complet precis pentru a descrie efectele exploziilor termobarice asupra corpului uman, deoarece acest termen implică faptul că țesutul este transformat în întregime în gaz, fără a lăsa urme fizice.”

„Termenii mai potriviți din literatura medico-legală sunt «incinerare», «fragmentare» sau «obliterare»”, adaugă el.

Muniții de incendiere și fosfor alb

Munițiile incendiare reprezintă o altă categorie documentată în Gaza.

„Aceste muniții sunt concepute în principal pentru a aprinde obiecte sau a provoca arsuri oamenilor prin acțiunea flăcărilor, a căldurii sau a ambelor, produse de o reacție chimică”, spune van Coller.

„Exemple comune includ napalmul, termitul și fosforul alb. Aceste arme conțin substanțe chimice care se aprind și ard la temperaturi extrem de ridicate pentru perioade prelungite atunci când sunt folosite, putând provoca incendii secundare care se răspândesc în zonele învecinate.”

„Dreptul internațional umanitar impune restricții stricte asupra utilizării munițiilor incendiare, în special în zone populate, pentru a proteja civilii de efectele lor devastatoare.”

Aceste restricții provin din Protocolul III al Convenției privind anumite arme convenționale (CCW), care interzice ca civilii sau obiectele civile să fie ținta atacurilor cu arme incendiare în orice circumstanță.

Materiale video verificate și declarații ale martorilor indică faptul că forțele israeliene au folosit fosfor alb în timpul atacurilor din Gaza și în atacurile asupra sudului Libanului în 2023.

Imaginile au arătat explozii aeriene repetate de artilerie care a tras cu fosfor alb peste portul orașului Gaza și zonele rurale din apropierea frontierei dintre Israel și Liban, împrăștiind particule arzătoare pe suprafețe întinse.

Când intră în contact cu pielea, fosforul alb provoacă arsuri grave, dificil de tratat, care pot continua să ardă adânc în țesut. Supraviețuitorii se confruntă adesea cu complicații medicale pe termen lung.

Daune nediscriminatorii și disproporționate

Armele termobarice nu sunt interzise în totalitate. Dar asta nu înseamnă că utilizarea lor este automat legală.

„Armele termobarice nu sunt interzise în sine de dreptul internațional”, spune Van Coller.

„Cu toate acestea, utilizarea lor trebuie evaluată în raport cu principiile proporționalității și distincției. Acest lucru înseamnă evaluarea dacă atacul este îndreptat către o țintă militară legitimă și dacă prejudiciul civil așteptat nu este excesiv în raport cu avantajul militar anticipat.”

Dar punctul critic care nu poate fi exagerat: aceste principii privind proporționalitatea și suferința inutilă se aplică doar atunci când vizezi combatanți.

Civilii nu ar trebui niciodată țintiți intenționat. Van Coller subliniază că cadrul legal pentru evaluarea „suferinței inutile” presupune că lupți împotriva altor combatanți, nu că bombardezi familii în casele lor.

Când Israel folosește aceste arme în cartiere dens populate, unde știe că se adăpostesc familii, nu mai e doar o chestiune de proporționalitate sau distincție. Este vătămare deliberată a civililor.

Asta este o crimă de război și face parte din genocidul în curs.

În teorie, armele termobarice ar putea fi utilizate în mod legal împotriva unor ținte militare clare, dacă se iau măsuri de precauție pentru protejarea civililor. În practică, este aproape imposibil să se respecte aceste principii atunci când se aruncă astfel de bombe în orașe dens populate.

Uciderea de către Israel a mai mult de 72 000 de palestinieni, rănirea a peste 171 000 de alții și distrugerea pe scară largă a 90% din infrastructura civilă sunt deja dovezi clare că principiul proporționalității nu este respectat.

Mii de persoane sunt încă dispărute, fie îngropate sub dărâmături, fie reduse la urme atât de mici încât nu pot fi identificate.

Aceste constatări vin în ciuda faptului că Curtea Internațională de Justiție a dispus măsuri provizorii și în ciuda unui mandat de arestare emis de Curtea Penală Internațională împotriva prim-ministrului israelian.

Dispariția cadavrelor creează o altă problemă în ceea ce privește responsabilitatea. Aceste arme distrug probele fizice atât de complet încât identificarea victimelor, confirmarea modului în care au murit și colectarea probelor privind utilizarea ilegală devin extrem de dificile.

Van Coller pune ceea ce el descrie ca fiind „întrebarea fundamentală” cu privire la această problemă: „dacă o metodă de a răni oamenii prin utilizarea unei anumite arme, cum ar fi o armă termobarică, este în mod inerent mai inumană și, prin urmare, inacceptabilă, în comparație cu răul cauzat de o altă armă, cum ar fi o armă explozivă convențională”.