Cine ar trebui să plătească pentru daunele cauzate de utilizarea rețelelor sociale de către copii?

Eforturile globale de a reglementa utilizarea rețelelor de socializare de către copii mută responsabilitatea de la controlul parental către platformele concepute pentru a profita de atenția copiilor.

La nivel mondial, pe măsură ce guvernele adoptă măsuri pentru a reglementa utilizarea rețelelor sociale de către copii, dezbaterea privind daunele digitale suferă o transformare fundamentală.

De la Australia la Regatul Unit și de la Norvegia la Türkiye, reglementările elaborate în multe țări converg către un punct comun: răul generat de utilizarea rețelelor sociale de către copii nu poate fi prevenit doar prin supravegherea părinților.

Responsabilitatea trebuie împărțită cu platformele digitale care proiectează, gestionează și obțin profit din mediile online.

Această schimbare nu scutește părinții sau autoritățile publice de responsabilitate. Familiile și statele rămân actori centrali în protecția copiilor.

Totuși, guvernele adoptă acum o poziție mai clară și mai insistentă: responsabilitatea ar trebui extinsă către platformele care proiectează, optimizează și comercializează mediile digitale.

La fel ca ceilalți utilizatori, copiii nu „folosesc” pur și simplu rețelele de socializare; ei sunt permanent ghidați, stimulați și menținuți pe platforme de infrastructuri optimizate pentru maximizarea profitului.

Mecanismele de derulare infinită, sistemele algoritmice de recomandare și buclele de recompensă sunt concepute în mod deliberat pentru a susține economia atenției.

În aceste condiții, așteptarea ca părinții să fie singura forță de contrabalansare și să se confrunte cu mașinării ale economiei atenției evaluate la trilioane de dolari nu este nici realistă, nici echitabilă.

Un volum substanțial de cercetări academice multidisciplinare asupra copiilor și adolescenților arată că utilizarea excesivă a rețelelor de socializare este puternic legată de tulburări de anxietate, depresie, probleme de somn, deficite de atenție, dismorfie corporală legată de conținutul filtrat și tulburări alimentare.

Conceptul Shoshanei Zuboff de „capitalism al supravegherii” oferă un cadru puternic pentru a înțelege de ce responsabilitatea se mută în sus.

Platformele de socializare colectează și analizează sistematic comportamentul utilizatorilor, anticipează acțiunile viitoare și valorifică aceste informații prin publicitate țintită și ghidare comportamentală.

În acest sistem, copiii nu sunt doar utilizatori vulnerabili, ci și subiecți de date valoroși.

Fiecare glisare, pauză, like și reacție emoțională generează un surplus comportamental.

Pentru copiii a căror dezvoltare cognitivă și emoțională este încă în curs de dezvoltare, această extragere de date produce consecințe mult mai profunde și pe termen lung.

Algoritmii nu doar învață ce le place copiilor; ei modelează și ceea ce vor ajunge să-și dorească.

Din acest motiv, reglementările actuale urmăresc tot mai mult să impună limite asupra colectării de date de la copii, să interzică publicitatea țintită, să solicite transparență în sistemele de recomandare și să sancționeze proiectările arhitecturale care maximizează implicarea.

Technofeudalism

Ideea lui Yanis Varoufakis de „tehnofeudalism” oferă o perspectivă complementară pentru a înțelege această asimetrie de putere.

Platformele digitale seamănă tot mai mult cu moșiile feudale decât cu firme capitaliste tradiționale.

Utilizatorii nu dețin aceste spații digitale; în schimb, li se acordă acces condiționat în conformitate cu regulile stabilite unilateral de proprietarii platformelor.

Copiii cresc în aceste ecosisteme guvernate privat. Socializarea lor, timpul liber și, tot mai des, experiențele educaționale sunt modelate în sisteme în mare parte opace, guvernate de algoritmi, nu de supraveghere democratică.

În acest context, autoritatea parentală este structural dezavantajată în competiția cu autoritatea algoritmică continuă, invizibilă și scalabilă.

Privind din această perspectivă, a da vina pe părinți este similar cu a-i considera pe țăranii responsabili pentru condițiile de proprietate ale unei moșii feudale.

Statele care recunosc această asimetrie de putere își mută din ce în ce mai mult atenția de la „supuși” la „stăpâni”.

Interdicția Australiei privind utilizarea rețelelor de socializare de către persoane sub 16 ani, intrată în vigoare la 10 decembrie 2025, rămâne unul dintre cele mai vizibile exemple ale acestei transformări.

Cu excepții limitate, precum YouTube Kids, platformele sunt obligate să implementeze sisteme stricte de verificare a vârstei; nerespectarea acestei obligații le expune la amenzi de până la 32 de milioane de dolari.

Declarația fostului director executiv al Meta, Stephen Scheeler, potrivit căreia compania ar putea câștiga această sumă în mai puțin de două ore, a ridicat semne de întrebare serioase cu privire la efectul disuasiv al unor astfel de sancțiuni.

În Regatul Unit, Legea privind siguranța online conferă autorității de reglementare în domeniul mass-media, Ofcom, competența de a amenda companiile cu până la 10 % din cifra de afaceri globală.

Prim-ministrul Keir Starmer, alături de mulți alți actori politici, a declarat deschis că timpul excesiv petrecut în fața ecranului amenință bunăstarea copiilor.

Deciziile Parlamentului European care stabilesc o vârstă minimă de 16 ani pentru utilizarea rețelelor de socializare și 13 ani pentru instrumentele de inteligență artificială și platformele video reflectă, de asemenea, această tendință.

În timp ce Franța dezbate o interdicție completă pentru cei sub 15 ani și o formă de „curfew digital” (interdicție digitală), Spania pregătește reglementări care cer consimțământul parental pentru utilizatorii sub 16 ani.

Norvegia, între timp, a recunoscut ineficiența restricțiilor actuale și dezvoltă mecanisme mai eficiente de supraveghere.

În Statele Unite, pragul de vârstă centrat pe protecția datelor de 13 ani rămâne în vigoare, dar restricțiile mai severe la nivel de stat se confruntă cu provocări juridice pe motive de libertate de exprimare.

China aplică unul dintre cele mai stricte regimuri digitale pentru copii. Pe lângă o limită zilnică de 40 de minute de utilizare a ecranului pentru copiii sub 14 ani, accesul digital este complet restricționat între orele 22:00 și 06:00, ora locală.

Deși TikTok are peste jumătate de miliard de utilizatori la nivel global, în China funcționează o versiune separată numită Douyin, care folosește algoritmi diferiți și pune un accent mai mare pe conținut educațional.

Președintele francez, Emmanuel Macron, a afirmat deschis că, în timp ce China folosește TikTok pentru a slăbi capacitatea de concentrare a copiilor la nivel global, ea își ghidează proprii copii prin Douyin cu un conținut mai disciplinat și educațional.

Această distincție ilustrează că platformele de socializare funcționează nu doar ca entități comerciale, ci și ca instrumente ale puterii culturale blânde.

Faptul că platformele occidentale de socializare sunt interzise în China demonstrează, de asemenea, că statele privesc tot mai mult platformele digitale nu ca actori ai pieței libere, ci ca infrastructuri strategice.

Big Tech și spălarea etică

Deși marile companii tehnologice, denumite adesea Big Tech, au implementat unele măsuri, ele rămân în mare parte opuse unor astfel de restricții.

După introducerea interdicției, prim-ministrul australian Anthony Albanese a declarat că peste 4,7 milioane de conturi de socializare aparținând utilizatorilor sub 16 ani au fost dezactivate, șterse sau restricționate.

Reprezentanții Big Tech susțin că tehnologiile de verificare a vârstei amenință confidențialitatea, încalcă drepturile copiilor și ar putea chiar reduce siguranța online.

Totuși, aceste obiecții ascund adesea o preocupare mai profundă: riscul de a pierde o bază de utilizatori extrem de profitabilă, care generează date și conținut gratis.

CEO-ul Meta, Mark Zuckerberg, șeful Instagram, Adam Mosseri, și CEO-ul Snapchat, Evan Spiegel, urmează să se confrunte cu procese care îi acuză că au proiectat produse care creează dependență, în ciuda dovezilor privind efectele nocive asupra tinerilor utilizatori.

Între timp, angajamentele voluntare privind etica și siguranța seamănă tot mai mult cu ceea ce poate fi descris drept „spălare etică”: răspândirea responsabilității fără a modifica modelele de afaceri fundamentale.

Politici de protecție a copiilor în Türkiye

Dezbaterile privind prezența copiilor în mediile digitale din Türkiye reflectă sensibilități locale, dar în mare parte se aliniază tendințelor de reglementare la nivel global.

Un raport preliminar intitulat „Amenințările și riscurile care îi așteaptă pe copiii noștri în mediile digitale”, pregătit de Subcomisia pentru Drepturile Copilului a Comisiei de Anchetă pentru Drepturile Omului a Marii Adunări Naționale a Türkiye, conturează cadrul acestei abordări.

Raportul include propuneri precum restricții de acces pe timp de noapte pentru cei sub 18 ani, interdicție a rețelelor sociale pentru cei sub 15 ani, interzicerea rețelelor de socializare pentru persoane sub 15 ani, limitarea utilizării dispozitivelor digitale în mediul școlar, consolidarea serviciilor de consiliere și aplicații speciale pentru cartele SIM destinate copiilor.

Ministrul familiei și serviciilor sociale, Mahinur Özdemir Göktaş, a anunțat că pregătirile legislative pentru o reglementare a rețelelor de socializare care vizeaază copiii sub 15 ani vor fi în curând înaintate Parlamentului.

Rațiunea din spatele reglementării include creșterea nivelurilor de depresie, anxietate, tulburări de comportament și riscul contactului cu rețele criminale prin intermediul platformelor digitale.

Ministrul Göktaş a declarat că copiii nu vor fi tratați ca resurse comerciale sau depozite de date de către platformele de socializare. Aceste măsuri nu constituie o intervenție împotriva libertății de exprimare, ci sunt prezentate ca o politică publică strategică menită să protejeze copiii de riscurile structurale ale ecosistemului digital.

În cadrul acestui demers, platforma digitală „Cocuklar Guvende” (Copiii sunt în siguranță) oferă ghiduri și mecanisme de notificare pentru copii și părinți.

Autoritățile subliniază în special că lupta împotriva conținutului dăunător trebuie să fie proactivă și realizată de platforme, mai degrabă decât să se bazeze pe intervenții reactive.

Copiii nu sunt singura categorie expusă la prejudicii digitale. Adulții cu un nivel scăzut de alfabetizare digitală, în special persoanele în vârstă, devin, de asemenea, din ce în ce mai vulnerabili la dezinformare, polarizare emoțională și practici de manipulare comportamentală modelate de algoritmi.

Prin urmare, reglementarea platformelor nu este doar o măsură pedagogică de protecție a copiilor.

Este și o luptă pentru a întări sfera publică digitalizată împotriva dezinformării, pentru eliberarea proceselor democratice de captarea algoritmică și pentru păstrarea coeziunii sociale.

Dacă platformele proiectează mediile digitale, antrenează algoritmi și profită sistematic de economia atenției, responsabilitatea nu poate fi atribuită exclusiv indivizilor, familiilor sau preferințelor utilizatorilor.

Responsabilitatea trebuie împărțită, iar puterea trebuie adusă sub supraveghere publică.