Experții în etologie (comportament animal) de la Universitatea din São Paulo (Brazilia) au realizat o cercetare pe 38 de pisici domestice, cunoscute pentru frecvența ridicată a vocalizărilor atunci când solicită hrană.

În cadrul experimentului, felinelor li s-a oferit o cutie din plastic perforată, din care nu puteau extrage hrana în mod independent. Reacțiile animalelor au fost monitorizate în două scenarii distincte: cu un om prezent în încăpere și în regim de izolare (singure).

Datele au arătat diferențe majore: în prezența unei persoane, pisicile au emis în total 86 de vocalizări, în timp ce în lipsa omului numărul miorlăiturilor a scăzut la doar 20. Analiza statistică a scos în evidență că probabilitatea ca o pisică să miorlăie este de peste 16 ori mai mare atunci când în cameră se află un om.

De la mâncare la om: jocul privirilor

Cercetătorii au observat că, în timpul vocalizărilor, pisicile își orientau privirea direct către persoana din cameră, alternând-o în mod repetat între cutia cu mâncare și om. În schimb, atunci când erau lăsate singure, felinele manifestau un comportament static, cu privirea ațintită spre ușă.

Echipa coordonată de Naila Fukimoto, a cărei lucrare a fost publicată în prestigioasa revistă „Animal Behaviour”, a concluzionat că aceste dovezi demonstrează că miorlăitul nu reprezintă o simplă reacție reflexă sau aleatorie, ci un instrument sofisticat de comunicare, utilizat în mod intenționat și adresat direct omului.