La începutul lunii decembrie, noul document al Strategiei de Securitate Națională a Statelor Unite a făcut o promisiune explicită față de ceea ce a fost numit „Corolarul Trump” – o reinterpretare din secolul XXI a Doctrinei Monroe din 1823, o convingere geopolitică americană că SUA ar trebui să domine continentele americane.
La mai puţin de o lună distanţă, administraţia Trump a transpus aceste cuvinte în fapte.
Pe 3 ianuarie, SUA au lansat Operațiunea „Absolute Resolve” în Venezuela, care a condus la capturarea președintelui Nicholas Maduro, a soției sale, Cilia Flores, și la moartea a cel puțin 40 de persoane în această țară latino-americană cu cele mai mari rezerve de petrol din lume.
Atacul lui Trump asupra Venezuelei – care a venit după săptămâni de amenințări și atacuri asupra unor nave suspectate de trafic de droguri – a declanșat alarme la nivel mondial, cu condamnări venind atât din partea prietenilor, cât și a adversarilor SUA.
Operațiunea de noapte a lăsat în urmă multe întrebări fără răspuns – ce se va întâmpla cu Venezuela fără Maduro la conducere? Vor reuşi SUA să impună schimbarea regimului pe care şi-au propus-o? Şi cum va reacţiona restul Americii Latine la atacul surprinzător asupra liderului ales al unei naţiuni suverane?
Alexander Stoan, cercetător la Universitatea York, specializat în America Latină, spune, de pildă, că statul socialist venezuelean rămâne intact până acum, în ciuda planurilor bine puse la punct în Washington.
„Nucleul ordinii politice care modelează chavismul continuă să supraviețuiască și să guverneze Venezuela”, afirmă Stoan pentru TRT World, referindu-se la ideologia politică populistă de stânga popularizată de fostul președinte venezuelean Hugo Chavez.
Chavismo, numit chavism sau chavezism, promovează programe de protecţie socială, naţionalizarea industriilor, inclusiv sectorul petrolier, şi o puternică opoziţie faţă de politicile economice neoliberale.
Chavez a supravieţuit mai multor tentative de lovitură de stat împotriva regimului său, inclusiv unei intervenţii militare eşuate susţinute de SUA în 2002.
Maduro, fost şofer de autobuz şi ulterior lider sindical, i-a succedat lui Chavez la preşedinţie în 2013.
După capturarea lui Maduro, Venezuela a adoptat o poziţie sfidătoare, condusă de vicepreşedinta Delcy Rodriguez, care a preluat preşedinţia interimară, şi de ministrul de interne, Diosdado Cabello, care a fost văzut pe străzi mobilizând sprijin public.
Va supravieţui chavismul?
Experţii subliniază că, în pofida capturării lui Maduro de către SUA, guvernarea socialistă din Venezuela se sprijină pe o platformă susţinută de actori multipli şi nu doar de un singur lider.
Venezuela are sprijinul unor state latino‑americane conduse de socialiști, precum Cuba şi Nicaragua, dar şi a unor state anti‑occidentale precum China, condusă de partidul comunist, şi Rusia.
„Cabello, Rodriguez şi cei din jurul lor sunt adepți ai liniei dure. Forţele sociale care ies în stradă în Caracas, în unitate cu forţele armate, nu sunt mulţumite de uşurinţa cu care imperialismul american le‑a răpit şeful statului. În acest moment există o presiune uriaşă asupra guvernului să continue să reziste cererilor SUA”, spune Stoan.
Pe rețelele de socializare, numeroși guvernatori chaviști au confirmat că dețin controlul asupra statelor lor, adaugă el.
„Nu vom mai fi niciodată colonia niciunui imperiu”, a declarat Rodriguez în timpul unui discurs televizat adresat venezuelenilor, referindu-se la colonizarea spaniolă a unei mari părți din America Latină, inclusiv a statului bogat în petrol.
SUA au efectuat, de asemenea, multe ocupaţii militare în America Latină, de la Mexic până la Republica Dominicană, Cuba şi, mai recent, Panama.
Ministrul apărării al Venezuelei, Vladimir Padrino Lopez, a făcut şi el apel la unitate pentru a rezista „invaziei” americane, îndemnând la rezistență pentru a „lupta pentru libertate”.
În timp ce Trump a susţinut că Rodriguez este dispusă să se conformeze solicitărilor sale privind accesul SUA la sectorul petrolier venezuelean şi instalarea unui guvern favorabil Washingtonului, ea a calificat Operaţiunea „Absolute Resolve” drept „barbară”, semnalând că nu intenţionează să negocieze cu conducerea americană.
„Cea mai puternică rezistenţă va veni din partea serviciilor secrete militare cubaneze, împreună cu aliaţii lui Diosdado Cabello, militari şi civili. Nu va fi întreg statul”, prevede James E. Mahon Jr., profesor de ştiinţe politice la Williams College şi expert în politicile din America Latină.
Unii oficiali americani au susţinut că informaţiile cubaneze ofereau protecţie pentru Maduro. Într‑un interviu după capturarea lui Maduro, Trump a făcut o sugestie similară. „Mulţi cubanezi şi‑au pierdut viaţa. Ei îl protejau pe Maduro. Asta nu a fost o mişcare bună”, a spus el.
Dan Steinbock, expert internaţional în conflicte geopolitice, însă, nu este sigur dacă rezistenţa venezueleană poate fi „consecventă” în faţa unei coerciuni militare totale din partea SUA şi a unei presiuni economice maxime susţinute de operaţiuni secrete în umbră.
„După cum arată noua strategie naţională de securitate a lui Trump, toate ţările din America Latină sunt acum potenţiale ţinte de resurse ale SUA. Ironia este că SUA subminează ordinea bazată pe reguli pe care pretinde că o reprezintă”, spune Steinbock pentru TRT World.
Eliminarea violentă a lui Maduro ar putea semnala un stimulent american de a presa rangurile inferioare ale chavismului să accepte cererile maxime ale lui Trump: privatizarea industriei petroliere şi o încetare a presupuselor legături ale statului venezuelean cu traficul de droguri, potrivit lui Stoan.
În timp ce SUA au vizat mai multe baze militare, inclusiv complexul Fort Tiuna care găzduieşte ministerul apărării, administraţia Trump – care de mult a promis că va aduce pacea în lume – nu a dorit ca operaţiunea să pară o invazie, spun analiştii. Maduro şi soţia sa au fost capturaţi în Fort Tiuna.
„Atâta vreme cât Trump nu este dispus să invadeze în acest mod, asta oferă guvernului chavist atât spaţiu, cât şi timp pentru a se regenera”, spune Stoan, referindu‑se la posibilitatea ca Caracas să ajungă la un acord cu Washingtonul.
„Pentru venezueleni, conflictul rămâne îngheţat. Blocați între presiunea imperială a SUA şi o conducere politică care are mai multe motivaţii să capituleze.”
Deşi există posibilitatea unui acord, experţii văd şi riscul izbucnirii unor tulburări civile dacă tensiunile vor escalada între guvernul chavist şi administraţia Trump.
„Se deschide posibilitatea unei tranziţii, dar şi riscul unui război civil, de la lupte în stradă în oraşe până la bande gherilă chaviste în mediul rural”, spune Mahon Jr. pentru TRT World.
Pot SUA conduce Venezuela?
În pofida declaraţiei publice a lui Trump că „va conduce” Venezuela pentru moment, experţii identifică obstacole reale în implementarea unei guvernări americane sau în instalarea unui regim marionetă la Caracas. Chiar şi unele figuri ale opoziţiei anti‑Maduro se opun acestei idei.
Pedro Burelli, o figură din opoziţia venezueleană şi fost director al companiei petroliere de stat, a calificat propunerea lui Trump de a conduce Caracas drept o idee „bizară”, deşi a susţinut operaţiunea americană pentru capturarea lui Maduro.
„Termenul «bizar» nu începe nici măcar să descrie ce am auzit”, a scris Burelli pe X, numind planul lui Trump pentru Venezuela o „situaţie inacceptabilă”, adăugând că, deşi situaţia economică a ţării este gravă, „nu este pe punctul de a se preda unor capricii absurde”.
Cu toate acestea, chiar și Trump a recunoscut în cadrul conferinței de presă de după operațiune că Venezuela nu poate fi condusă de câștigătoarea Premiului Nobel pentru Pace și lidera opoziției Maria Corina Machado, deoarece aceasta nu se bucură de „respectul” poporului.
„Având în vedere natura loviturii, fiind un raid şi că oamenii rămaşi la conducerea Venezuelei sunt încă chaviști, ar trebui să luăm afirmaţia lui Trump că va conduce Venezuela cam la fel de în serios cum ai lua o declaraţie a unui rapper spunând „noi conducem aceste străzi”, spune Stoan.
În ciuda acestui fapt, Trump va putea totuşi spune că „l-a învins pe Maduro cu un minim de vărsare de sânge și un maxim de cruzime”, adaugă academicianul.
Deşi Mahon consideră că o schimbare de regim este „mai probabilă acum decât înainte”, el crede că este important cine îi va pune „pe tron” pe liderii opoziției, precum Edmundo Gonzalez, care a candidat împotriva lui Maduro la ultimele alegeri.
„Ce se va întâmpla dacă nu va exista o forţă militară autohtonă în spatele lor, deoarece cei care sunt în favoarea tranziției au fost închiși, exilaţi sau altfel intimidaţi de forţele de informaţii militare cubaneze din Venezuela? Vor fi pușcașii marini americani?”
Dorinţa lui Trump de a conduce Venezuela nu a găsit mult sprijin la nivel global.
Franţa, un aliat occidental, a condamnat operaţiunea americană, în timp ce China a cerut eliberarea imediată a lui Maduro şi a soţiei sale. Rusia a numit operaţiunea SUA „agresiune armată”, exprimând totodată „solidaritate fermă cu poporul venezuelean.”
Multe state din America Latină – inclusiv Mexic, Brazilia, Chile, Columbia şi Cuba – au condamnat, de asemenea, atacul SUA asupra Venezuelei.
