Patru regizoare influente au participat la ediția din acest an a Festivalului de Film de la Marea Roșie organizat la Jeddah, deschizând calea către narațiuni mai diverse în cinematografia arabă.

Festivalul, care a reunit 38 de regizori, prezintă investițiile masive ale Arabiei Saudite în film, jocuri și sport, ca parte a eforturilor sale mai largi de transformare.

Cherien Dabis: „Pentru că nu ne-am putut găsi nicăieri”

Regizoarea palestino-americană Cherien Dabis a avut premiera filmului său nou „All That’s Left of You” (Tot ce a mai rămas din tine), o poveste multigenerațională care urmărește istoria unei familii începând de la Nakba din 1948 — termen arab pentru catastrofă, expulzarea în masă a palestinienilor înainte și în timpul războiului arabo-israelian care a urmat înființării Israelului — până în 2022. Filmul abordează teme precum strămutarea palestinienilor și pierderile personale.

„Povestește despre istoria unei familii pe parcursul a trei generații și modul în care au supraviețuit Nakbei din 1948 și ocupației care continuă”, a spus ea. „Oferă oamenilor contextul în care am ajuns la punctul în care suntem astăzi și arată cât de mult au trebuit să îndure palestinienii de-a lungul deceniilor.”

Dabis, născută și crescută în Statele Unite din părinți palestiniano-iordanieni, a spus că pasiunea și inspirația de a deveni regizoare au provenit din lipsa unei reprezentări autentice a arabilor și palestinienilor în mass-media occidentale. „Mi-am dat seama că voiam să mă apuc de povestit pentru a spune poveștile noastre autentice, pentru că nu ne-am putu găsi nicăieri”, a declarat ea.

Ea a spus că, deși faptul că a crescut în SUA i-a oferit oportunități mai bune pentru o carieră în cinematografie decât în lumea arabă, rasismul cu care s-a confruntat familia ei i-a întărit dorința de a contesta stereotipurile dăunătoare. „Experiența mea în diasporă este cu adevărat ceea ce m-a împins să devin povestitoare”, a afirmat.

Totuși, ea și-a amintit că a întâmpinat dificultăți în a fi luată în serios, simțind presiunea de a adopta un ton mai autoritar, chiar masculin, pentru a contracara prejudecățile despre femeile în acest domeniu. „Există imaginea regizoarelor ca fiind excesiv de emoționale sau incapabile să conducă o echipă”, a spus ea. „Multe dintre noi simțeam că trebuie să depășim aceste idei nedrepte.”

Filmul ei „Tot ce a rămas din tine” a câștigat premiul Yusr pentru lungmetraj de Argint, care include un premiu de 30 000 de dolari, la Festivalul Internațional de Film de la Marea Roșie.

Shahad Ameen: „Trebuie să ne facem auzite vocile”

Regizoarea saudită Shahad Ameen s-a impus ca una dintre vocile remarcabile ale festivalului din acest an. Cel mai recent film al ei, „Hijra”, a câștigat Premiul Juriului Yusr, marcând încă o bornă în cariera sa.

„Hijra” spune povestea a trei femei — o bunică și cele două nepoate ale sale — aflate într-o călătorie din Taif spre Mecca pentru a îndeplini Hajj-ul, pelerinajul islamic. Când una dintre nepoate dispare brusc în deșert, filmul urmărește căutarea ei în toată regiunea de sud a Arabiei Saudite.

Ameen își leagă pasiunea pentru cinema de copilărie, inspirată de dramele istorice televizate care dominau odinioară ecranele arabe. „Am simțit că, ca arabi, trebuie să ne facem vocile auzite de noi înșine, nu să lăsăm pe altcineva să vorbească în numele nostru”, a spus ea.

Ameen a declarat că schimbările care au loc în Arabia Saudită și creșterea Festivalului de Film de la Marea Roșie i-au modelat direct parcursul în cinematografie. „Acum zece ani nu ne-am fi putut imagina așa ceva”, a spus ea, numind festivalul un punct de cotitură pentru cinematografia din regat.

Ea a menționat că realizarea de filme rămâne o cale nesigură pentru femeile arabe, cerând perseverență constantă fără garanții de succes. „Fiecare film este un nou început”, a spus ea, subliniind că regizoarele trebuie să convingă repetat investitorii, festivalurile și publicul de viziunea lor.

Amira Diab: „Femeile văd lumea în mod diferit”

Parcursul Amirei Diab în lumea cinematografiei nu a fost unul tradițional. Fostă profesionistă în investiții financiare din Manhattan, și-a descoperit vocația după ce a văzut „Omar”, filmul nominalizat la Oscar al regizorului palestinian Hany Abu-Assad — care urma să-i devină soț. Filmul și conexiunea dintre ei au atras-o în lumea cinematografiei.

Diab a continuat să studieze producția de film la Los Angeles, lucrând alături de Abu-Assad ca producătoare. A regizat două scurtmetraje și a colaborat cu soțul ei la un serial. Unul dintre momentele ei de reper a venit cu scurtmetrajul „As a Husband” (Ca un soț), parte din antologia Netflix Love, Life, and What’s Between” (Dragoste, viață și ce este între ele).

Filmul a avut un impact profund asupra publicului, reușind să surprindă dualitatea emoțională a vieții în teritoriile palestiniene. „Așa este viața în Palestina — bucuria se transformă în doliu, și apoi din nou în bucurie. Dar există mereu o scânteie de speranță”, a spus ea.

Lungmetrajul ei „Wedding Rehearsal” (Repetiția nunții) a început ca o poveste înrădăcinată în teritoriile palestiniene, dar a evoluat până a avea loc în Egipt — o decizie care, în opinia ei, a extins aria culturală a poveștii. „Egiptul are un mozaic social atât de bogat și divers”, a spus ea. „Și am lucrat cu oameni minunați precum Nelly Karim și Sherif Salama. Egiptul m-a primit cu brațele deschise.”

Zain Duraie: „Am cărat echipamente grele pe munte”

Zain Duraie a spus că iubirea ei pentru cinematografie a început la vârsta de 10 ani, când a privit „Titanic” cu tatăl ei în Amman, Iordania. Nu povestea de dragoste a captivat-o, ci modul în care s-a scufundat nava – modul în care a fost realizat filmul. Acea scânteie s-a transformat într-o pasiune hrănită de teatrul școlar și mai târziu perrfecționată la Toronto Film School.

La Festivalul Internațional de Film de la Marea Roșie, Zain a prezentat în premieră primul ei lungmetraj, „Sink” (Scufundare), despre o mamă care înfruntă dificultăți legate de fiul său bolnav mintal, un subiect adesea neglijat în cinematografia arabă.

Duraie și-a început cariera de jos, acceptând orice rol i s-a oferit, de la asistentă de producție, asistentă de regie, producătoare, înainte de a regiza propriile filme. „Am cărat echipamente grele pe munți”, și-a amintit ea. „Oamenii îmi spuneau: «Asta nu este o meserie pentru o femeie»”, dar asta nu a făcut decât să o motiveze și mai mult. „Am lucrat în toate domeniile cinematografiei. Am vrut să învăț totul”.

Duraie este cunoscută pentru abordarea unor teme profund personale și sociale, în special legate de sănătatea mintală și experiența feminină. „Îmi place să lucrez cu psihologia dramelor, și vreau să spun povești despre femei — dar și să sparg stereotipurile”, a afirmat ea.