Confruntată de mult timp cu provocări dificile din cauza războiului dintre Ucraina și Rusia, Europa se confruntă acum cu o criză energetică majoră, generată de secetă și de scăderea la niveluri record a debitului râurilor.
În țări precum Franța, Ungaria și România, producția din centralele nucleare a fost fie oprită, fie redusă în mod forțat din cauza scăderii nivelului apei în râuri. În astfel de perioade, primul lucru care vine în minte este, bineînțeles, „penele de curent”, însă criza poate avea efecte mult mai profunde, dat fiind că energia influențează aproape toate domeniile.
Experții sunt de părere că aceste evenimente se vor resimți în domenii extrem de diverse, de la producția industrială la transporturi, de la creșterea costurilor până la pierderea competitivității.
În acest punct, pe lângă înțelegerea a ceea ce scot la iveală evoluțiile actuale din Europa, este important și rolul pe care Türkiye îl poate juca în această criză. Am discutat despre acest proces cu expertul în energie Kutalmış Ersoy...
Dacă criza va dura, va atrage alte probleme majore
Ersoy descrie criza actuală drept „o aducere la suprafață a problemelor Europei”. El precizează: „Seceta și nivelul scăzut al apei sunt cu siguranță o problemă, însă adevărata chestiune este dacă sistemul dispune de o capacitate de rezervă suficientă, de o producție flexibilă, de stocare și de o infrastructură solidă de rețea”. Analizând împreună aspecte precum seceta, scăderea producției hidroelectrice și cererea în creștere din perioada verii, Ersoy afirmă că nici abordarea de tipul „importăm, dacă va fi nevoie” nu dă rezultate. El dă exemplul României, menționând că vecinii acesteia se confruntă cu dificultăți similare și că, prin urmare, nimeni nu este dispus să cedeze energia de care dispune într-un astfel de context.
Aici el deschide o paranteză interesantă: „Problema nu se rezumă doar la volumul total de electricitate produsă, ci la disponibilitatea acesteia la ora și în locul unde este necesară. Fără această certitudine, crizele se adâncesc. Faptul că Ungaria a restricționat anumite operațiuni de transport feroviar de marfă și presează marile companii să consume mai puțin arată că situația se repercutează rapid asupra economiei reale. Dacă această criză nu este soluționată curând, ne vom confrunta cu probleme foarte grave, cum ar fi o producție industrială scăzută, costuri mai ridicate și o pierdere a competitivității. Ulterior, veți constata că energia scumpă devine o povară permanentă, iar fiecare dintre aceste aspecte generează neplăceri considerabile.”
Europa nu are un plan B
Probabil una dintre întrebările care stârnesc curiozitatea tuturor este cum a ajuns Europa în situația de a nu avea un plan B ușor de pus în aplicare... Kutalmış Ersoy ne reamintește că, mult timp, Europa și-a evaluat succesul tranziției energetice prin prisma capacității regenerabile instalate și a ponderii în producția anuală. El subliniază că dezideratele precum decarbonizarea, securitatea energetică și prețurile accesibile ale energiei electrice nu se exclud reciproc. Mai exact, el explică faptul că Europa și-a redus rapid capacitatea sigură de care dispunea înainte ca noul sistem să devină suficient de flexibil și rezilient, iar acum suportă consecințele dureroase ale acestei decizii.
Pot țările UE să cumpere energie electrică din Türkiye?
Înainte de a răspunde la această întrebare, Ersoy subliniază importanța „Mecanismului de Ajustare a Frontierelor în funcție de Carbon” (CBAM). Prin această reglementare, UE a anunțat că va accepta doar electricitate produsă cu emisii scăzute de carbon, aplicând taxe suplimentare pentru orice altă variantă. Această măsură majorează costurile și reduce atractivitatea Türkiye.
Kutalmış Ersoy privește cele întâmplate nu ca pe o problemă comercială a Türkiye, ci ca pe o problemă de securitate energetică a Europei, concluzionând astfel: „În ceea ce privește Türkiye, volumul actual al exporturilor de energie electrică către Europa este destul de redus. În schimb, din perspectiva Europei, valoarea a câteva sute de megawați suplimentari de capacitate accesibilă în orele de vârf poate fi covârșitoare. Electricitatea care nu poate fi livrată statelor membre UE nu reprezintă doar o pierdere comercială minoră pentru Türkiye... Privit din unghiul Europei, acest lucru înseamnă o restrângere a surselor alternative de aprovizionare, o escaladare mai rapidă a prețurilor și o diminuare drastică a marjei de manevră a sistemului în momente de criză. Dacă UE dorește să depășească această criză și să prevină probleme similare în viitor, în loc să dea dovadă de obtuzitate ideologică, trebuie să învețe neapărat să valorifice mai eficient resursele și capabilitățile Türkiye.”
