Într-o declarație publică recentă, președintele SUA, Donald Trump, a descris războiul în curs din Gaza drept un „conflict brutal” și și-a exprimat speranța că eliberarea ostaticului israeliano-american Edan Alexander de către Hamas ar putea marca începutul sfârșitului acestuia.
„Sperăm că acesta este primul dintre pașii finali necesari pentru a pune capăt acestui conflict brutal”, a declarat Trump, recunoscând rolul Qatarului și al Egiptului în medierea acordului.
Edan Alexander, un soldat israelian în vârstă de 21 de ani din New Jersey, a fost ținut captiv de la atacul Hamas din 7 octombrie 2023. Eliberarea sa, facilitată de Comitetul Internațional al Crucii Roșii și coordonată printr-o pauză temporară a atacurilor israeliene, a fost privită pe scară largă ca o victorie simbolică pentru administrația Trump.
Cu toate acestea, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a clarificat rapid că pauza în lupte este temporară și tactică — având ca scop exclusiv asigurarea întoarcerii în siguranță a lui Alexander. Aceasta nu reprezintă un armistițiu mai amplu.
Netanyahu a reafirmat că războiul Israelului în Gaza se va intensifica până când Hamas va fi complet desființat.
Dar ce înseamnă cu adevărat acest lucru?
Venind din partea unui om care odată i-a oferit lui Netanyahu un sprijin aproape necondiționat — de la mutarea ambasadei SUA la Ierusalim, la reducerea finanțării UNRWA și până la furnizarea unui flux nesfârșit de armament devastator — apelul lui Trump la reținere poate părea o fisură într-o alianță odată de nezdruncinat.
Totuși, pentru mulți palestinieni, inclusiv pentru familia mea, încă prinsă și înfometată sub asediu în Gaza, întrebarea nu este ce spune Trump. Ci dacă ceva se va schimba.
Până acum, nu există niciun indiciu că acest lucru se va întâmpla.
Netanyahu rămâne sfidător. Guvernul său avansează cu o operațiune militară extinsă, continuând să deplaseze peste două milioane de palestinieni în zone mai mici și din ce în ce mai nelocuibile. Ajutorul alimentar rămâne strict restricționat, ceea ce înseamnă că înfometarea nu este un efect secundar al războiului, ci o metodă de război.
Acesta nu este comportamentul unui guvern care se pregătește să încheie un război. Este comportamentul unuia care consideră suferința drept o strategie.
Și să nu uităm cine este Netanyahu. Nu doar că poartă un război — el luptă pentru supraviețuirea sa politică. Coaliția sa fragilă este construită pe parteneri de extremă dreaptă care văd distrugerea Gazei nu ca o daună colaterală, ci ca un obiectiv. Pentru el, a da înapoi ar putea însemna prăbușirea guvernului său sau urmărirea penală.
Motivațiile lui Trump, între timp, sunt profund suspecte. Sugestia sa recentă că SUA ar putea „redezvolta” Gaza miroase a fantezie colonială, unde devastarea palestiniană devine o oportunitate de investiție. Apelul său de a pune capăt războiului ar putea fi mai puțin despre pace și mai mult despre poziționare: pentru o afacere, o mișcare diplomatică sau pentru imaginea de campanie înaintea unei vizite în regiune.
Nu știm. Dar știm acest lucru — lui Trump nu-i pasă de noi, palestinienii.
Totuși, chiar și presiunea simbolică contează.
Faptul că o figură precum Trump exprimă acum public îngrijorare semnalează o neliniște tot mai mare în capitalele occidentale. Pe măsură ce catastrofa umanitară din Gaza se adâncește și pe măsură ce dovezile crimelor de război devin de necontestat, chiar și cei mai fermi aliați ai Israelului sunt forțați să recalibreze.
