Cunoscut drept „Cimitirul Imperiilor”, Afganistanul a trăit timp de aproape o jumătate de secol sub umbra războiului. De la ocupația sovietică și războiul civil, până la prima guvernare talibană și cei 20 de ani de ocupație conduși de SUA, viața de zi cu zi a milioane de afgani a fost sinonimă cu conflictul, atacurile și strămutarea.

În urma atacurilor de la 11 septembrie 2001, Statele Unite au lansat o intervenție militară în Afganistan pe 7 octombrie 2001, invocând faptul că liderul Al-Qaida, Osama bin Laden, se afla în țară și că regimul taliban oferea adăpost organizației. Regimul taliban a fost înlăturat rapid, însă războiul nu s-a încheiat.

În următorii 20 de ani, talibanii au luptat împotriva forțelor americane și NATO. Administrațiile de la Washington au trimis zeci de mii de soldați în Afganistan, au reconstruit instituțiile de securitate ale țării și au oferit sprijin de miliarde de dolari guvernelor de la Kabul. Cu toate acestea, talibanii și-au menținut prezența în special în zonele rurale și și-au extins treptat aria de control.

Costul războiului pentru Afganistan a fost uriaș. Conform studiului „Costs of War” realizat de Institutul Watson din cadrul Universității Brown, aproximativ 243 000 de persoane și-au pierdut viața direct din cauza războiului în Afganistan și în zona de conflict din jur, începând din 2001. Această cifră nu include decesele indirecte cauzate de boli, foamete, prăbușirea infrastructurii și lipsa accesului la servicii medicale. De asemenea, s-a calculat că cheltuielile SUA pentru zona de conflict afgană au atins aproximativ 2,3 trilioane de dolari.

După 20 de ani de război, Washingtonul s-a așezat la masa de negocieri cu talibanii. Acordul semnat în februarie 2020 la Doha, capitala Qatarului, a deschis calea pentru retragerea trupelor americane din Afganistan.

Odată cu începerea retragerii forțelor SUA și NATO, talibanii au avansat rapid și au intrat în Kabul pe 15 august 2021. Guvernul afgan s-a prăbușit, iar președintele Ashraf Ghani a părăsit țara. La 30 august, odată cu plecarea ultimului soldat american de pe aeroportul din Kabul, războiul de aproape 20 de ani purtat de SUA în Afganistan s-a încheiat, iar talibanii au preluat din nou conducerea țării.

După război: Mai întâi securitatea

Prima mare încercare pentru talibani a fost asigurarea securității într-o țară devastată de decenii de conflict. Cincisprezece ani mai târziu, una dintre cele mai vizibile schimbări din Afganistan s-a produs tocmai în acest domeniu.

Sfârșitul războiului dintre forțele SUA/NATO și talibani a redus semnificativ confruntările zilnice în cea mai mare parte a țării. Deși grupările armate antitalibane și ramura Khorasan a grupării Daesh continuă să comită atacuri, climatul general de război existent înainte de 2021 a dispărut în mare măsură. Studii realizate cu ocazia împlinirii a cinci ani arată că o mare parte dintre afgani declară că se simt mai în siguranță comparativ cu perioada anterioară anului 2021.

În Kabul, un oraș odinioară marcat de zgomotul bombelor, atacuri sinucigașe și confruntări armate, principalele preocupări ale vieții de zi cu zi nu mai privesc securitatea, ci șomajul, viața scumpă și perspectivele economice. Administrația talibană susține, la rândul ei, că una dintre cele mai importante realizări ale acestor cinci ani este stabilirea securității centralizate la nivel național.

Economia înregistrează o nouă creștere

În 2021, când talibanii au preluat puterea, economia afgană a suferit un șoc dur. Sistarea ajutoarelor străine, blocarea rezervelor Băncii Centrale a Afganistanului din străinătate, restricțiile din sistemul bancar internațional și ieșirile de capital au dus la o contracție rapidă a economiei.

Cu toate acestea, după declinul inițial, economia a reintrat pe o curbă ascendentă. Conform datelor Băncii Mondiale, economia Afganistanului a înregistrat o creștere de 2,3% în 2023 și de 2,5% în 2024, iar pentru 2025 dinamica a fost estimată la aproximativ 4,3%. Banca Mondială subliniază că această creștere este susținută în special de activitatea din agricultură, industrie, minerit, construcții și servicii.

O altă schimbare majoră adusă de administrația talibană a fost creșterea veniturilor statului. Majorarea încasărilor din taxe vamale și impozite interne i-a permis statului afgan — dependent ani la rând de asistența externă — să își extindă propriile surse de venit. Economia se confruntă în continuare cu provocări severe, precum șomajul, sărăcia, accesul limitat la sistemul financiar internațional și o populație în rapidă creștere; totuși, succesiunea de ani de creștere economică după pragul prăbușirii din 2021 rămâne un evoluție remarcabilă.

Bogățiile subterane, din nou în prim-plan

Una dintre direcțiile prioritare din politica economică a talibanilor este sectorul minier. Afganistanul dispune de rezerve minerale importante, inclusiv cupru, fier, aur, cromit, cărbune, marmură și litiu. Cu toate acestea, din cauza deceniilor de război, a problemelor de securitate și a lipsei de infrastructură, majoritatea acestor resurse nu au putut fi valorificate.

În ultimii ani, administrația talibană a purtat discuții cu investitori din China, Iran, Qatar, Türkiye, Uzbekistan și din alte țări din regiune, semnând numeroase licențe și acorduri de exploatare.

A fost repus pe tapet în special proiectul Mes Aynak, unul dintre cele mai mari zăcăminte neexploatate de cupru din lume, fiind accelerate demersurile pentru ca companiile chineze să reia lucrările blocate de ani de zile. Veniturile din minerit sunt văzute ca un pilon central în strategia talibanilor de a reduce dependența de ajutorul extern.

Proiecte mari de infrastructură construite într-un ritm rapid

O altă evoluție notabilă din acești cinci ani o reprezintă investițiile în infrastructură. Guvernul taliban a acordat prioritate drumurilor, barajelor, sistemelor de irigații, căilor ferate și proiectelor energetice.

Printre acestea, cel mai important este Canalul Qosh Tepa. Având o lungime de aproximativ 285 de kilometri și conceput pentru a aduce apă din râul Amu Daria în nordul Afganistanului, canalul are ca obiectiv irigarea a sute de mii de hectare de teren agricol. Odată finalizat, proiectul își propune să sporească semnificativ producția agricolă în nord și să reducă dependența țării de importurile alimentare. Deși canalul a generat îngrijorări privind resursele de apă în țările din aval, precum Uzbekistan și Turkmenistan, el rămâne una dintre cele mai mari investiții în infrastructură realizate de Afganistan în ultimii ani.

În paralel, continuă lucrările la conexiunile rutiere și feroviare care vor lega țara de Asia Centrală, Iran și Pakistan. Dorind să transforme poziția geografică dintr-un dezavantaj într-un atu economic, conducerea își propune să transforme Afganistanul într-un coridor de tranzit și comerț între Asia Centrală și Asia de Sud.

Izolarea diplomatică scade

După revenirea la putere în 2021, una dintre cele mai mari provocări pentru talibani a fost izolarea internațională. În primii ani, majoritatea țărilor au evitat să stabilească relații oficiale cu administrația talibană. Cincisprezece ani mai târziu, tabloul s-a schimbat considerabil. Rusia a devenit prima țară care a recunoscut oficial guvernul taliban, însă deschiderea diplomatică nu s-a limitat la Moscova.

China, Iran, Türkiye, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, India și statele din Asia Centrală și-au intensificat contactele cu administrația de la Kabul la diferite niveluri. China a acceptat scrisorile de acreditare ale ambasadorului trimis de talibani, în timp ce India și-a extins dialogul diplomatic. La rândul lor, țările din Asia Centrală consideră tot mai mult Afganistanul drept un partener în proiecte regionale de comerț și transport.

Chiar și în abordarea țărilor occidentale se observă o creştere a contactelor pragmatice. Marea Britanie și mai multe state europene poartă discuții directe cu oficialii talibani pe teme legate de migrație, securitate și chestiuni umanitare. Astfel, deși nu a obținut încă o recunoaștere internațională pe scară largă, regimul taliban — despre care se credea acum cinci ani că va fi complet exclus din sistemul internațional — s-a transformat într-o administrație cu care tot mai multe state dialoghează în mod direct.