Nașterea Republicii Türkiye moderne a fost însoțită de peste un secol de transformări, de la odinioară puternicul Imperiu Otoman la statul în continuă ascensiune situat în inima regiunii mediteraneene, la răscrucea Europei, Asiei și Africii.

Pe de altă parte, apariția Pakistanului, în urma decolonizării Indiei Britanice, a marcat începutul unei prietenii și cooperări puternice și în continuă creștere cu Türkiye, ce se întinde pe opt decenii.

Această combinație unică de legături frățești și prietenești se bazează pe legături istorice de spiritualitate, respect reciproc, un sentiment de responsabilitate comună față de lumea islamică mai largă, precum și pe necesitatea unui parteneriat strategic.

Această legătură a fost sărbătorită prin Săptămâna Prieteniei Pak-Turk, începută la sfârșitul lunii octombrie și marcată prin evenimente colorate în întregul Pakistan.

Sărbătorile au reflectat diverse domenii de valori comune, bazate pe legături religioase, etnice, spirituale, economice și strategice dintre cele două națiuni.

În continuitatea moștenirii lăsate de părinții lor fondatori, Pakistanul și Türkiye ar trebui să domine în regiunile lor geografice și să ofere o rază de speranță și leadership lumii islamice mai largi.

Legături istorice și spirituale

Legătura istorică dintre otomani și sultanii Deccanului din India nedivizată datează din secolul al XVI-lea, o legătură care s-a aprofundat odată cu fondarea imperiului Mughal.

În 1517, împăratul Selim I a învins mamelucii și a preluat controlul asupra Meccăi și Medinei ca protectorat otoman, afirmându-și totodată pretenția la Califat. La doar câțiva ani mai târziu, în 1526, înfrângerea lui Ibrahim Lodhi de către Babur a marcat stabilirea dominației Mughal în India.

Fiul lui Babur, Humayun, a inițiat relațiile dintre Imperiul Mughal și cel Otoman la mijlocul secolului al XVI-lea, adresându-se lui Suleiman Magnificul și recunoscându-i titlul de Calif.

Legătura spirituală dintre cele două ținuturi, însă, este mai profundă și mai veche.

În 2008, Konya în Türkiye și Multan în Pakistan au fost declarate orașe înfrățite, în semn de recunoaștere a legăturilor lor spirituale prin tradiția sufită, reprezentată de Muhammad Jalaluddin Rumi și Bahauddin Zakariya.

În timp ce Konya este locul poetului-filozof din secolul al XIII-lea Rumi, Bahauddin Zakariya, stabilit în Multan, a fondat ordinul Suhrawardi în Asia de Sud.

Secole mai târziu, poetul național al Pakistanului, Muhammad Iqbal, îl numea cu mândrie pe Rumi „murshid”-ul său (ghid spiritual) și își acorda titlul de Mureed-e-Hindi (discipol din India).

Filosofia lui Iqbal despre „khudi” (sinele) este inspirată de devotamentul pasionat al lui Rumi pentru iubirea divină și transformare.

Aceste exemple personale ilustrează cât de profund este conectată conștiința intelectuală a musulmanilor din Asia de Sud cu cea turcă și cu tradiția sufistă.

Fiind un apărător al identității islamice a musulmanilor din India, Pakistan nu ezită să traseze aceste legături istorice cu Imperiul Otoman ca parte a propriei sale istorii.

Astăzi, națiunea sud-asiatică afirmă cu mândrie că mișcarea Khilafat, misiunile medicale și donațiile reflectau valoarea pe care musulmanii din India o acordau Califatului Otoman. Deobandi, adepții unei școli de gândire din cadrul islamului sunit dominant în Subcontinent, au condus inițiativa, emițând o fatwa, adică o decizie juridică formală în legea islamică, pentru sprijin financiar, iar celelalte școli de gândire le-au urmat exemplul.

Timpurile moderne

Transformarea conștiinței naționale turcești către o nouă identitate de stat-națiune modernă a fost bine primită de musulmanii indieni.

Mulți s-au oferit voluntari și au luptat alături de turci în Războiul de Independență al Türkiye, în special în orașul de coastă Izmir, împotriva armatei grecești.

Mulți dintre cei care au ales martiriul proveneau din zone care fac acum parte din Pakistan.

La nașterea Pakistanului în 1947, noua națiune a fost primită călduros de Türkiye în comunitatea internațională, iar relațiile diplomatice au început imediat.

Teatrul mondial era atunci împărțit în două blocuri, iar norii întunecați ai Războiului Rece apasă greu asupra lumii.

Ca națiune proaspăt formată, căutând un loc în ordinea globală, Pakistan a găsit sprijinul Türkiye, atât în cadrul CENTO, cât și al RCD, două grupuri regionale de țări cu idei similare.

Deși aceste blocuri nu s-au transformat în structuri de succes precum UE sau ASEAN, angajamentul dintre ele a rămas puternic.

Organizația Cooperării Economice (ECO), succesoarea RCD, acoperă un spectru mai larg de probleme în agenda sa de cooperare și dezvoltare, având 10 membri. Deși potențialul real al acestui organism economic nu a fost încă valorificat pe deplin, el oferă o platformă bună de pornire.

Unul dintre cele mai semnificative aspecte ale diplomației pakistano-turce este sprijinul reciproc fără precedent în diverse chestiuni politice legate de unitatea națională, sensibilități politice și realități geografice.

De exemplu, Türkiye a susținut întotdeauna Pakistanul în problema Kashmirului, subliniind necesitatea rezolvării acestei chestiuni controversate prin mecanismul Consiliului de Securitate al ONU.

În mod similar, Pakistanul se numără printre puținele țări care sprijină ferm Türkiye în problema Republicii Turce a Ciprului de Nord și susține poziția Türkiye în chestiunea Ciprului.

Ambele națiuni își unesc vocile pentru a apăra popoarele supuse opresiunii la nivel global, fie în cadrul ONU, al OIC sau în orice alt forum internațional.

Se poate spune că, în secolul XXI, relația s-a transformat într-un parteneriat strategic, cu cooperare în domeniile apărării, comerțului, educației și culturii.

S-a înregistrat un nou nivel de implicare din partea liderilor și a populației, iar ambele țări sunt pregătite să colaboreze pe mai multe fronturi ale secolului XXI.

Unul dintre cele mai sonore exemple ale acestei cooperări este proiectul avionului de luptă de generația a cincea KAAN, cele două țări urmând să înființeze o fabrică comună de producție.

Complexul Aeronautic din Pakistan Kamra și Industria Aerospațială Turcă colaborează pe diverse aspecte ale avionului de luptă, inclusiv design aeronautic și avionică.

Această cooperare reciprocă pe plan strategic și sinergia dintre cele două părți reflectă încrederea și dependența mutuală a celor două națiuni.

La nivelul oamenilor, se remarcă cu ușurință entuziasmul turcesc în societatea pakistaneză și, invers, afecțiunea pakistaneză în rândul turcilor.

Serialele turcești – precum Diriliș și Ertuğrul – au devenit un fenomen în Pakistan, cu numeroși fani pasionați.

Limba urdu, vorbită pe scară largă ca limbă națională în Pakistan, are, de asemenea, o conexiune istorică importantă cu turca. Cuvântul „Urdu” provine, de fapt, de la „ordu”, termenul turcesc pentru „armată”.

Împărtășind legături istorice cu limbile arabă și persană, există numeroase cuvinte comune între urdu și turcă.

De asemenea, multe universități din ambele țări colaborează în programe de schimb de studenți, cercetare și dezvoltare de competențe, explorând totodată și alte oportunități de cooperare.

Este rar ca două națiuni să împărtășească un astfel de model unic de istorie, religie, legături etnice și alte domenii culturale, chiar și atunci când sunt despărțite de mii de kilometri.