Cum s-a întâmplat ca această practică, cândva o chestiune de supraviețuire, să fie aproape uitată odată cu ascensiunea alimentelor industriale și apoi să renască odată cu pandemia de Covid?

De la amintirile din copilărie ale sociologului Nurhayat Kızılkan la ritualurile pe care Șükran Alkoç, în vârstă de 83 de ani, le menține încă; de la strigătele din piețe „Conserve pentru menemen! Pentru dulceață! Pentru murături!” până la borcanele pe care noua generație le împărtășește pe rețelele sociale, această tradiție nu se referă doar la conservarea alimentelor. Este vorba despre respectul pentru ciclurile anotimpurilor, păstrarea amintirilor de familie și arta de a duce soarele mai departe.

În această tradiție care ne amintește că iarna e lungă, dar că soarele verii poate fi păstrat în borcane, fiecare lingură poartă un gust, iar fiecare borcan – o poveste.